Despre malabsorbția fructozei

În esență, fiecare individ – indiferent dacă prezintă malabsorbția fructozei sau nu – poate consuma numai o anumită cantitate de fructoză. De obicei, organismul nu are dificultăți în a descompune cantități normale de fructoză. Totuși, în cazul în care cantități mari de fructoză (mai mult de 50 g pe zi) pătrund în organism, acestea pot fi nesănătoase chiar și pentru persoanele care nu au intoleranță la fructoză: când stochează energie, ficatul produce trigliceride, care sunt depozitate sub formă de grăsime, unele la nivelul țesuturilor, altele la nivelul ficatului. Dacă este ingerată o cantitate prea mare de fructoză, aceasta poate duce la valori crescute ale lipidelor sanguine și chiar la boala numită steatoză hepatică non-alcoolică. La începutul anilor 1970, industria alimentară americană a început să înlocuiască, pe scară largă, zahărul din trestie de zahăr cu sirop din porumb cu conținut mare de fructoză. De atunci, fructoza se găsește în dulciuri, alimente gata preparate și în multe alte produse cu conținut caloric scăzut. Consumul de fructoză per individ a crescut cu 20% în ultimele decenii, în paralel cu obezitatea. Steatoza hepatică nonalcoolică a devenit, de asemenea, mult mai prevalentă, mai ales în SUA, și constituie în prezent cauza cea mai frecventă a bolii hepatice cronice la nivel global.